Sistemele de învățământ europene se străduiesc de mult să asigure oportunități egale de învățare tuturor. Asigurarea de șanse egale pentru fete și pentru emigranți a stat, în mod tradițional, în centrul acestui efort; asigurarea d eșanse egale pentru băieți este un aspect relativ recent, dar devine din ce în ce mai mult o problemă de extremă urgență. În toată Europa se constată o nevoie serioasă pentru o atenție specială acordată dezvoltării citirii și atitudinii față de citire, din moment ce acest grup este cel mai supus riscurilor.

  • Băieții au cele mai slabe rezultate la testele standardizate de citire.
  • Este de 3-5 ori mai probabil ca băieții să aibă dizabilități de citire.
  • Băieții predomină la cursurile de recuperare la citire.
  • Există un risc cu 50% mai mare decât la fete ca băieții să repete o clasă.
  • Băieții formează majoritatea covârșitoare a celor care abandonează liceul și a delincvenților (Brozo, 2010; PISA, 2012).

Numeroase studii pun în relație eșecul școlar al băieților cu implicarea redusă în citit, arătând că băieții de gimnaziu sunt grupul care cel mai probabil afirmă că cititul este plictisitor, că le este greu să găsească lecturi interesante și că citesc numai la școală. Deoarece „cititorii angajați au șanse mai mari să rămână la școală, să își dezvolte cariera și opțiunile în viață și să devină adulți realizați”(Brozo, 2010), nevoia de a plasa implicarea băieților în lectură ca o prioritate de top devine evidentă.